POEMUL Î
NTOARCERILOR ACASĂ"C�nd mă �ntorc acasă, m-aşteaptă la Suceava
miresmele de munte din sus de Câmpulung,
�şi scapără pe boltă luceferii potcoava,
iar zimbrii din legendă boncăluiesc prelung.
Larg obcinile zarea-şi deschid ca nişte braţe,
moliz
ii ies �n culme din ceţuri şi din ploi;ies turle nou zidite �n piscuri să-şi agaţe
fr�nturi de luminişuri cu flori de pepegioi.
Ies vulturii-n văzduhuri şi se rotesc să scrie
numele meu cu-aripa pe-azururi şi-n ecou,
să afle cerbii tandri si luna-cio
cârliede aur peste iezeri că mă �ntorc din nou.
Eu urc spre stâ
nci ascunse ce mă poftesc �n bucium,spre ierbile ce-mi susur la t�mple-n albe nopţ
i,spre apele ce poartă
plute de fum în zbucium,spre pajişti şi sehelbe de dor cu fragii copţ
i.Urc, u
rc şi-mi iese-n cale şerpuitor Moldova,imi soarbe chipu-n ape, pădurile mă
strângla piept cu foşnet verde ş
i vine dincotrovao lacrimă pe suflet...Şi nu pot s-o �nfr�
ng..."Dragoş
VicolReproducere din POEMELE DE-ACASĂ
Editura Junimea, Iasi, 1977